ArhitecturaArta

Art Nouveau – scurta incursiune istorica

Art Nouveau este o miscare aparuta la finele secolului al 19-lea, care a insemnat abandonarea stilurilor istorice si trecerea la modernismul secolului 20. Aceasta miscare s-a afirmat in diferite tari europene nu numai ca si miscare arhitecturala, ci in toate domeniile artei. La noi, aceasta miscare este foarte bine reprezentata in orasele din vestul tarii, unde administratia austro-ungara a construit multe cladiri Art Nouveau la inceputul secolului 20.

Pentru prima data, artele decorative nu mai reinterpreteaza Antichitatea greaca sau romana, ci incearca sa isi gaseasca o voce proprie, care anunta modernismul. Art Nouveaul este simbolul non-conformismului care poate fi recunoscut prin linia ondulatorie, adesea asimetrica, prin decoratii fine si elegante. Noutatea acestui stil fata de cele precedente este ca s-a inspirat foarte mult din natura. Art Nouveau nu se mai inspira din trecut, intorcandu-se catre lumea naturala, curbele alungite si motivele vegetale fiind o dominanta, alaturi de folosirea intensa a fierului forjat pentru realizarea de detalii si ornamente.

Art Nouvea-ul este considerat un stil total pentru ca a influentat nu numai arhitectura, ci si celelalte ramuri ale artelor decorative: design interior, pictura, designul afiselor si ilustratie.

Numele acestui stil vine de la denumirea unui magazin parizian, Maison de l’Art Nouveau, deschis in 1895, care expunea si vindea obiecte de arta cu forme nemaivazute pana la acel moment. Miscarea este cunoscuta si sub denumirile Jugendstil in spatiul german, Secession in Austria si Ungaria sau Art And Crafts in Anglia..

Caracteristic la fatadele art-nouveau sunt golurile, folosirea fierului forjat, suprafete vitrate mari, glasvanduri de mari dimensiuni. Fierul si sticla inlocuiesc tamplaria traditionala din lemn.

Curbele vegetale, texturile aripilor de libelula au fascinat artisti din Franta si Belgia. Burghezia rafinata din Viena imperiala promoveaza curentul Secession, ce anticipeaza modernismul prin simplitatea si ortogonalitatea sa. Constiente de identitatea lor, multe popoare isi creeaza acum un patrimoniu estetic.  Catalanii isi proiecteza identitatea in opera genialului Antoni Gaudi.

Finlanda, Ungaria, Scotia si mai tarziu, Romania, vor reinterpreta traditia populara intr-un stil ce se dorea profund national.

Romanii percep mai multe influente: in Oradea, Cluj si Targu-Mures formele vadesc influenta maghiara si austriaca. In Cernauti, suntem uimiti de constructii de influenta vieneza sau ceha.  In Bucuresti, primele realizari sunt tributare Frantei si Belgiei, cu o puternica factura eclectica.

Arhitectul Ion Mincu va defini morfologia stilului neoromanesc, pentru tanara tara de dupa 1918, prin reinterpertarea intr-o partitura moderna a ctitoriilor lui Constantin Brancoveanu din secolul al 17 lea.

In Oradea, cele mai reprezentative sunt cladirile Liceului Teologic greco-catolic, dar si cateva case particulare care si-au pastrat, din fericire, farmecul inceputului de secol 20.

Etichete
Mai Multe

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button
Close