O spun adesea: trebuie să luăm în stăpânire întregul Univers. El ne așteaptă. Dacă nu o vom face… Poate ar fi bine ca, măcar din când în când, să ne aducem aminte că însuși Soarele va muri cândva.

Sunteți pregătiți? Atunci să plecăm împreună către una dintre cele mai frumoase stele, una care își trăiește ultimele momente de existență. Este vorba despre…

ETA CARINAE, STEAUA CARE MOARE

Această stea nu poate fi observată din emisfera nordică, la latitutini mai mici de 30 de grade. Ea se găsește în constelația Carina (Carena), care este vizibilă din emisfera sudică. De atunci încoace, steaua s-a remarcat prin spectaculoase variații de luminozitate.

Steaua Eta Carinae se găsește aici, în Marea Nebuloasă din Carinae, cunoscută și sub numele de NGC 3372, care se întinde pe mai bine de 300 de ani lumină. Nebuloasa, un uriaș nor alcătuit din gaz și praf, reprezintă locul de naștere a mai multor stele, dintre care Eta Carinae este cea mai strălucitoare și cea mai spectaculoasă. Imaginea a fost realizată de către telescopul spațial Hubble.
Steaua Eta Carinae se găsește aici, în Marea Nebuloasă din Carinae, cunoscută și sub numele de NGC 3372, care se întinde pe mai bine de 300 de ani lumină. Nebuloasa, un uriaș nor alcătuit din gaz și praf, reprezintă locul de naștere a mai multor stele, dintre care Eta Carinae este cea mai strălucitoare și cea mai spectaculoasă. Imaginea a fost realizată de către telescopul spațial Hubble.

La un moment dat era aproape la fel de luminoasă ca și Sirius. Pentru a vă face o idee în ceea ce privește luminozitatea sa maximă, trebuie să vă spun că Sirius se află la numai 8,6 ani lumină distanță de noi, în timp ce Eta Carinae se află la o distanță cuprinsă între 7.500 și 8.000 de ani lumină de noi… Alteori, aproape că nu se putea vedea cu ochiul liber.

Până de curând se credea că Eta Carinae este o stea unică, supermasivă, cu o masă mai mare de 100 de mase solare. Ipotezele legate de companionul stelei principale existau de mai multă vreme, dar abia în 2005, cu ajutorul observațiilor realizate în ultraviolet de către o sondă a NASA (Far Ultraviolet Spectroscopic Explorer – FUSE) s-a confirmat faptul că Eta Carinae are un companion, cu o masă de circa 30 mase solare, care parcurge o orbită completă în jurul astrului principal în circa cinci ani și jumătate.

Eta Carinae fotografiată de către telescopul spațial Hubble. În această imagine sunt suprapuse imagini obținute în lumină vizibilă și ultraviolet.
Eta Carinae fotografiată de către telescopul spațial Hubble. În această imagine sunt suprapuse imagini obținute în lumină vizibilă și ultraviolet.

Până acum lucrurile par simple. Sunt simple numai dacă nu ne apropiem de stea, cu ajutorul instrumentelor noastre. Priviți cum arată Eta Carinae. Nu seamănă cu nici una dintre stelele pe care ni le putem imagina. Cei doi lobi uriași reprezintă trăsătura sa distinctivă. Ei sunt, cel puțin parțial, rezultatul fenomenului care a dus la o spectaculoasă creștere de strălucire a stelei principale din sistemul Eta Carinae în 1843. Atunci, creșterea de luminozitate a fost atât de bruscă încât părea că steaua se va transforma în supernovă.

De fapt, am avut de-a face cu ceea ce s-ar putea numi „supernovă falsă” (supernova impostor). Steaua a „erupt”. Din straturile exterioare aflate în zona polară a stelei a fost expulzată, în urma unor procese de o violență extremă, timp de aproape două decenii, o cantitate de materie echivalentă cu circa 20 de mase solare. Această materie, care se deplasează cu o viteză de circa 700 km/s, a dus la apariția acestor doi lobi spectaculoși.

Eta Carinae poartă cu sine multe mistere pe care, cel puțin parțial, le vom dezlega într-un viitor nu prea îndepărtat. Acum asistăm la ultimele răbufniri de viață ale stelei. Încă nu știm cum îi va arăta sfârșitul. Poate va deveni o hipernovă, cea mai puternică, și enigmatică, explozie stelară cunoscută până în prezent.

Unii s-au grăbit să susțină că moartea acestei stele ar pune în primejdie viața pe Terra. Ar fi posibil ca sfârșitul să îi fie acompaniat de o puternică emisie de radiații gamma, spun ei. Chiar de ar fi așa, este bine de știut că această emisie de radiații ucigașe va avea aceeași orientare ca și lobii pe care îi vedem acum, deci nu ne va afecta în vreun fel. Sfârșitul stelei Eta Carine ar putea fi ceva mai liniștit: își va micșora treptat masa, prin erupții similare celei din 1843, și va sfârși printr-o explozie ceva mai mică: o supernovă.

Nu știm încă. Eta Carinae poate sfârși chiar mâine sau va mai rezista un milion de ani. Până atunci o putem admira, unii pentru incredibila ei frumusețe, alții pentru misterul care o înconjoară.